Tabere la sfârșitul vacanței de vară

Prima dintre tabere  s-a desfășurat la Valea Plopului în perioada 3- 9 septembrie 2012. Iată mărturia unei persoane care a fost acolo:
„Valea Plopului este, într-adevăr, un loc al comuniunii; dacă nu ar fi aşa, nu ar putea convieţui acolo atâţia oameni feluriţi,  fiecare cu povestea lui, care se integrează  cu simplitate în atmosfera de dragoste creştină pe care o întreţine Părintele Nicolae Tănase de mai bine de douăzeci de ani (cu toate acestea, Părintele spune că nu e ceva extraordinar, e o atmosferă  normală, aşa cum ar trebui să fie pretutindeni).
Şi dacă mergi acolo cu tineri de vârsta ta, se înmulţesc şansele de a simţi bucuria comunicării şi a comuniunii. Aşa a fost toamna aceasta, în prima tabără organizată de ASCOR Bucureşti la Valea Plopului, între 3 şi 9 septembrie. Mai întâi, am reţinut unii altora numele şi zâmbetele, apoi  am pornit la drum cu entuziasm, cu bagaje mai mari, mai mici şi cu năzuinţa de a ne cunoaşte mai bine, pe parcurs.
Locurile pentru noi erau deja pregătite în casa în care urma să stăm şi deasupra intrării ne întâmpina mesajul : Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă. Din câte am înţeles, locul era un fel de casă a studenţilor, în sensul că a fost construită de tineri pentru tineri şi pentru oaspeţi, în general. Părintele aştepta venirea unor musafiri în zilele următoare,  aşa că locul trebuia pregătit: ne-am apucat de curăţenie, zumzăind şi alergând ca albinele, punându-ne întrebări unii altora pentru a ne cunoaşte mai bine, sfătuindu-ne cum să facem, lucrând împreună.  Echipa care ştergea gemurile se amuza curăţându-le, astfel încît să îşi poată vedea colegii aflaţi de cealaltă parte, care făceau acelaşi lucru.
ImageEchipa ,,bibliotecară’’, adică cea care ştergea praful din sala cu cărţi nu se putea abţine să nu deschidă câte un volum pentru a recita (sau reciti). Ne-am bucurat că s-au strâns cărţi acolo, deoarece cei mici au dorinţa să înveţe.                                                                             Apropo de cei mici, era să uit, am fost întâmpinaţi cu mult entuziasm de un copilaş care ne vedea pentru prima dată, dar care s-a ataşat foarte repede de noi: cât timp am stat în casa studenţilor, băieţelul isteţ avea bucuria să vină să stea alături de noi…Avea o bucurie sinceră că ne cunoscuse, avea bucuria comuniunii, pe care ne-a împărtăşit-o şi nouă, în chip firesc.

Image
De nu veţi fi ca pruncii

Unele momente au fost ,,prinse’’ în fotografii de grup: ASCOR-iştii, plus voluntarii străini, plus copiii din Valea Screzii, ici şi colo, în casa unde am stat, pe deal, la cruce, în faţa ,,sălii de mese’’ de vară(cortul), la bisericuţa copiilor cu trei altare şi tot aşa.Au venit şi oaspeţii pe care îi aşteptam,  se pregăteau de dezbateri, noi am auzit numai  conferinţa de la început, despre avort şi despre falsele repere pe care le au tinerii în legătură cu sexualitatea. Apoi-hop bagajele în maşină, hai repede în satul vecin, Valea Plopului, satul cu vreo… treisprezece biserici! La una dintre ele slujea Părintele Tănase slujba Vecerniei, la care am alergat şi noi.ImageAm rămas acasă la Părinte, unde totul a fost  primitor şi odihnitor. Când terminam ce aveam de făcut, ne plăcea să ne adunam în grădină, unde ne dădeam în leagănul prins de nucul bătrîn sau mâncam mere şi prune proaspete (aici ne ajutau băieţii, singurii care ajungeau să culeagă fructele direct din pom!). Şi ziua trecea, dealurile de pe fundal, albastre sau gri sau verzi, în funcţie de momentul zilei, voiau să cuprindă soarele, care nu scăpăta înainte de a mângâia grădina şi pe noi cu o lumină aşa de blândă… şi eram toţi împreună, mergeam la slujbă, unde se cânta lumină lină şi era atâta pace… acolo ne întâmpinau şi copiii şi ne săreau în braţe, ne rugam împreună,  se făcea seară, clipeau stelele pe cer şi noi o porneam pe jos, pe scurtătura din livadă, către casa Părintelui…Pentru Tine, Doamne, florile-nfloresc, pentru Tine noaptea stele strălucesc!
Înainte de culcare ne reuneam pentru rugăciunile de seară, pe care o dată am apucat să le facem în Paraclisul de lângă casa Părintelui, un loc de rugăciune, de tihnă… o lumânare dădea o lumină firavă care, după ce trecea pe cartea noastră de rugăciuni, lumina şi icoanele din jur, în timp ce ne vegheau  Mântuitorul şi Maica Domnului şi Sfinţii…
DSCF6017
Faptul că stăteam la masă împreună reprezenta  un alt moment în care ne împărtăşeam unii de alţii; la un moment dat, o parte dintre noi a ,,complotat’’, ca să le facem celorlalţi o surpriză de ziua de nume şi de ziua de naştere: un tort de biscuiţi, de care ne-am bucurat toţi şi care a verificat spusele: ceea ce se face cu dragoste, mereu iese bine!

Pregătirile la care am participat la Valea Plopului erau pregătiri pentru… nuntă! Da, am avut bucuria să fim alături de Părinte la nunta unuia dintre fii, o nuntă creştină, realizată în cadrul Sfintei Liturghii, aşa cum se făcea odată… Alt motiv de comuniune şi de bucurie! În ziua prăznurii Naşterii  Maicii Domnului, am luat parte la Sfânta Liturghie şi la slujba de logodnă, iar a doua zi, de Sfinţii Ioachim şi Ana, la slujba Cununiei, în biserica mare, la care am participat alături de mămicile şi de copiii care stau la Părintele Tănase, dar şi alături de foarte mulţi săteni şi invitaţi din alte locuri. A fost o bucurie cu atât mai mare cu cât a fost un eveniment de care nu ştiusem dinainte şi credeam că nu suntem pregătiţi  (Părintele ne-a sugerat că important este să fim pregătiţi sufleteşte pentru astfel de momente).

IMG00684-20120904-2133

Întrebarea firească a copiilor, chiar înainte de a pleca, a fost: când mai veniţi?  Într-un gând cu ei eram şi noi, pentru că nici nu plecasem bine şi ne gândeam când o să avem bucuria de a reveni. Până atunci, însă, păstrăm în suflet bucuria şi pacea, oamenii pe care i-am întâlnit, locurile pe care le-am văzut şi momentele pe care le-am trăit. Şi, copleşiţi de atâtea daruri, ne întrebăm, ca psalmistul: Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Da, ne-a cercetat Domnul şi ne-a binecuvântat cu astfel de momente de neuitat! Slavă Ţie, Doamne!”
DSCF6030

Cea de-a doua tabără și ultima de care ascoriștii s-au bucurat la final de vacanță a fost Tabăra Creștină Națională „Civilizație Românească ” care a avut loc în perioada 19-27 septembrie la Metocul Mănăstirii Oaşa, respectiv Schitul Sfântul Ioan Evanghelistul, judeţul Alba. Iată ce ne-a împărtășit o ascoristă care a participat la această tabără:

„Prin această tabără se urmăreşte redescoperirea identităţii naţionale, şi a celei spirituale, oferindu-ne modele de viaţă în lume.
În cadrul taberei au avut loc conferinţe susţinute de stareţul mănăstirii Oasa, părintele Iustin şi părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa, precum şi de alte personalităţi invitate (Vasile Lupaşc, Vlad Miriţă, Mircea Albulescu), dar am avut plăcerea să conversez şi cu fraţi care au plecat dintr-un mediu studenţesc şi înţeleg frământările noastre atât intelectuale cât şi duhovniceşti.

Această tabără mi-a oferit şansa de a deveni mai puternică şi de a mă apropia mai mult de adevărata cunoaştere dumnezeiescă, de a lega prietenii îndelungate şi de a descoperi ajutorul rugăciunii. Părinţii şi fraţii mânăstirii ne-au ajutat nespus, prin modul lor de viaţă, să înmulţim rugăciunea, fiindcă ni-L aduceu mereu în faţă pe Dumnezeu.
“Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-şi aducă aminte de tine”, ne povăţuieşte Sf. Marcu Ascetul.
În tabără, am învăţat că prin muncă reuşeşti să-ţi iubeşti “colegul” ca pe tine însuţi şi să-mi doresc totodată ca el să fie cu un pas înaintea mea. Iar pe Dumnezeu, am învăţat să-L iubesc, pe cât posibil, din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul meu. Am învăţat şi să mulţumesc pentru tot şi să mă bucur de simplitatea vieţii pe care de altfel o complicăm nespus într-o astfel de metropolă precum Bucureşti. Pot spune că am trăit simplu, firesc şi fără griji.
Cel mai mult mi-au plăcut repetiţiile de muzică bizantină alături de părinţii: Gheorghe, Ioan şi Modest, întrucât răsunau ca nişte imne aduse Împăratului şi Domnului nostru Iisus Hristos. Eu fiind studentă într-o cu totul altă direcţie (medicină), această muzică mi-a ajuns la suflet şi parcă, pentru aceasta, nu-mi foloseam laringele, ci inima.
Recomand aceasta tabără tuturor studenţilor ce caută Adevărul şi doresc o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, dar şi celor care vor să trăiască ascultarea şi comuniunea.

Doamne ajuta!”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Tabere(gânduri și poze), Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.