24 iunie 2013 – Ziua Naţională ASCOR – Ziua Preasfintei Treimi – Ziua Sfântului Ioan Botezătorul – Sărbătoare preaminunată pe meleaguri parcă desprinse din Rai…

10 ASCOR a ajuns acasă la Părintele VasileZiua de 24 iunie 2013 a fost o zi deosebită pentru ASCOR, deoarece s-au împlinit 23 de ani de la înfiinţare. Asociaţia a fost constituită la data de 14 iunie 1990, alegându-şi ca zi naţională  ziua Preasfintei Treimi – zi plină de har şi de mângâiere, Sfânta Treime fiind pentru tineri pildă de unire, de comuniune, de pace şi înţelegere.

Spre deosebire de alţi ani, când sărbătoream ziua ASCOR printr-o agapă în curtea Bisericii Studenţilor, anul acesta am avut parte de o excursie inedită departe de zgomotul oraşului. Ascoriştii care erau încă în Bucureşti şi au avut puţin timp liber au ales să petreacă împreună sărbătoarea Sfintei Treimi, în localitatea Gura Caliţei din judeţul Vrancea, la invitaţia părintelui Vasile Gavrilă, îndrumătorul ASCOR Bucureşti. Ideea acestei excursii a venit spontan, în Ajunul sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt şi, pentru toate mângâierile primite, credem că sub inspiraţia Acestuia.
Zilele de duminică şi luni, în care am sărbătorit cele două mari praznice, au însemnat pentru noi o mare mângâiere şi binecuvântare de la Dumnezeu. Duminică după-amiaza ne-am ,,strecurat ’’ printre razele soarelui până la baza Dealului Patriarhiei, de unde am pornit la drum. Călătoria cu autocarul a fost prilej de bucurie, deoarece am avut discuţii folositoare, am admirat peisajul, am învăţat un joc de abilitate lingvistică sau am cântat tropare şi cântece duhovniceşti. 6 Surprinzând puțin din bucuria sărbătorii și a Sfintei Liturghii

La un moment dat, am părăsit drumul asfaltat, dovadă a îndemânării omeneşti, şi am pătruns pe uliţe din ce în ce mai înguste, străjuite de numeroşi copaci. Văzând dealurile împădurite în zare, cerul înalt şi albastru (a doua zi părintele Vasile avea să ne spună la predică şi despre culoarea albastru, culoarea cerului : omul de la ţară, simplu, când se roagă, ridică ochii spre cer, tronul lui Dumnezeu), ne dădeam mai bine seama că Dumnezeu a făcut toate acestea şi că El e pretutindeni.

Ajunşi la destinaţie, am fost întâmpinaţi cu bucurie de către cei doi părinţi slujitori ai bisericii din sat, apoi de părintele Vasile şi de familia acestuia care ne-au primit părinteșteatat cu privire la partea lumeasca, cât mai ales privind partea duhovnicească. Seara cobora, încet, uşoară ca un voal, ca o mângâiere. După ce ne-am lăsat bagajele, am fost chemaţi la masă.

Totul era curat şi simplu, cuviincios, echilibrat. Trecând prin pridvorul încărcat de muşcate şi străjuit de leandri şi trandafiri, intrăm în ,,trapeză’’, o încăpere cu mese şi bănci lungi, de lemn, sugerând bucuria ospăţului( ospăţul, despre care părintele Nicolae Steinhardt spune că îi era drag Mântuitorului, pentru că reprezintă un prilej de comuniune, de împăcare. De aceea, de multe ori El se oprea la masă: fie în casa ucenicilor, a prietenilor, fie la vameşi şi păcătoşi) . Ceea ce ni se pune înainte ne duce cu gândul către Dumnezeu, pentru că totul provenea fie din grădină, cuibare, fie de la stână, din solar şi livadă, înţelegând astfel  vorbele psalmistului care zice că Dumnezeu trimite roade la bună vreme.

Ospăţ a fost pentru ascorişti şi în ceea ce priveşte partea duhovnicească, prin momente care nu pot fi pe de-a-ntregul consemnate sau înţelese pe deplin, cum sunt cele din timpul Sfintei Liturghii în biserica satului, când ascoriştii şi-au îmbrăcat straiele de sărbătoare(cămăşi tradiţionale din diferite zone ale ţării), sau evocările evenimentelor importante din ASCOR de la înfiinţare până în prezent, dorinţele pentru viitor, sfaturi ale părintelui, despre prieteniile pe care ASCOR-ul le prilejuieşte,  despre bucuria de a fi tânăr printre tineri dar și discuții despre istorii încă nescrise cel puțin din perspectiva duhovnicească și reală. 

5 Prelungind bucuria comuniunii și afară în fața Bisericii
Din trecutul ASCOR, părintele a evocat pelerinajul din 2004, când după Sfânta Liturghie săvârşită pe ruinele cetăţii din Suceava, tinerii din ASCOR, în frunte cu un sobor de preoţi, au mers pe jos timp de 3 zile până la Mănăstirea Putna pentru a-l sărbători pe Sfântul Ştefan cel Mare. Părintele povesteşte cum oamenii din sate le ieşeau în cale, întâmpinându-i cu pâine şi cozonaci, cum Dumnezeu i-a păzit teferi pe toţi în timpul pelerinajului.
Amintind de Sfântul Ştefan cel Mare, părintele ne-a împărtăşit un lucru puţin ştiut şi anume faptul că Sfântul, după ce pierdea o bătălie, se întorcea pe câmpul de luptă pentru a aduna trupurile ostaşilor săi. Le spăla apoi cu vin şi undelemn, le îngropa creştineşte, apoi zidea biserică în acel loc, se căia şi postea împreună cu tot poporul, tânguindu-se că pentru păcatele lui piere ţara.

Alte momente de comuniune au fost cântatul în biserică după Sfânta Liturghie, si rugaciunea de seară pe care am făcut-o împreună în biserică, precum şi cititul în biblioteca bisericuţei și comuniunea de la mesele din primitoarea sală de mese ce se asemăna cu o trapeză de mănăstire sau până și prin felul în care erai servit, de parcă erai îmbrățișat de Cer chiar și atunci când ți se punea omleta în farfurie… și prin privelistea unei naturi sălbatice, neatinse de nimic lumesc…

Luni, după Sfânta Liturghie, am mers la casa părintelui, unde am cântat ”La mulţi ani” atât pentru ASCOR cât şi pentru cei apropiaţi, care poartă numele Sfântului Ioan.
Ne-am amintit cu drag de viaţa aleasă a Sfântului Ioan Botezătorul -Îngerul în trup – care a crescut în pustie de mic(a fost ,,rodul pustiei’’), fiind învăţat direct de Dumnezeu toate, căci mama sa, Sfânta Elisabeta a murit foarte repede după ce a fugit cu pruncul în pustie. În timp ce fugea cu pruncul în braţe ca să se ascundă de mânia lui Irod, Sfânta Elisabeta s-a rugat ca muntele care îi stătea înainte să se deschidă şi să o primească pe ea şi pe fiul ei. Muntele s-a crăpat într-adevăr, iar peştera şi izvorul din Israel se păstrează şi astazi…

La masă, privind cele două scene pictate pe perete: Cina cea de Taină şi Nunta din Cana Galileii, ne-am amintit cum toţi oamenii care L-au întâlnit pe Mântuitorul Hristos s-au schimbat, precum mirele din Cana Galilei (Sfântul Simon Zilotul), vameşul Zaheu, pruncul purtat în braţe de Mântuitorul, atunci când a spus ”Lăsaţi copiii să vină la Mine!”( era Sfântul Ignatie Teoforul de mai târziu), femeia samarineancă( Sfânta Muceniţă Fotini) şi mulţi alţii care au devenit Sfinţi. Dar, chiar dacă nu credeau în El ca Fiul lui Dumnezeu, toţi cei ce L-au întâlnit au avut parte de mângâiere: de pildă, Ana şi Caiafa sau Irod şi Pilat, care erau certaţi şi s-au împăcat.

4 Și cu bucate bune și simple

Iar la întoarcere, în autocar, toţi ne-am reunit într-o ,,comisie extraordinară’, întrucât una dintre ascoriste avea de prezentat a doua zi lucrarea de licenţă despre Părintele Nicolae Steinhardt : n-am ascultat 10 minute, ca o comisie obişnuită, ci aproximativ 2 ore, bucurându-ne foarte mult să descoperim sau să redescoperim, măcar în parte, că, trăind suferinţa cu Mântuitorul, El ne descoperă fericirea.

14 Ne pregătim de plecare cu multe mulțumiri neașteptateLa sfârşit, ne-am urat unii altora cele bune, cu speranţa că ne vom revedea în taberele de vară şi apoi, cu bine, în toamnă, la începerea unui nou an universitar.

Ne pare rău că nu au putut participa mai mulţi ASCOR-işti, însă cumva simţim că am fost împreună, în comuniunea Sfintei Liturghii, într-un mod tainic.

Cu dragoste închinată Preasfintei Treimi şi tuturor oamenilor, nădăjduim să traim tot mai profund aceste momente şi să ne străduim să devină firescul vieţii noastre. Cu acest prilej urăm La mulţi ani tuturor ASCOR-iştilor, spre a lucra cele bineplăcute lui Dumnezeu.

Doamne ajută!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în PELERINAJE - INTRUNIRI - EXCURSII. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.