Tabăra de colinde de la Mănăstirea Oașa 2015

DSC_6126

Tabăra de colinde de la Mănăstirea Oașa 2015

Majoritatea dintre noi, dacă nu toți, am cunoscut mireasma Crăciunului în brațele părinților, cu nasurile roșii în săniuța trasă de tata și cu mama încălzindu-ne palmele între degetele ei pregătite oricând să ne mângâie.

Noi, cei care parcă ieri îl așteptam pe Moș Crăciun, am crescut și iată-ne în fața unei sărbători care își pierde tot mai mult sensul. Adevărata semnificație a Nașterii Domnului se pierde, de la an la an, așa cum se cern boabele de grâu măcinate. Rămâne o sită goală, fereastră către o lume care întoarce spatele Tainei.

Din păcate, suntem o generație care am cunoscut Crăciunul prin numele lui Moș Crăciun, nu prin numele Domnului nostru Iisus Hristos. Taina s-a redus la întrebarea: “Oare ce cadou îmi va aduce Moșul?”

Odată ce am crescut, parcă lipsește ceva, parcă ne e dor și parcă nu un cadou scump ne va aduce bucuria. Parcă nu suntem întregi și nu există un cuvânt care să denumească ceea ce simțim. E dorul după veșnicie. Dorul după un Crăciun în care să poți dărui cu adevărat ceea ce ai tu mai bun – o inimă curată.

În sunetul clopotelor, în bătăile de toacă și în rugăciunea neîncetată a obștii, îngeri străjuiesc porțile mănăstirii și ne întâmpină pe noi, biete suflete răspândite și neașezate.

Suntem cu toții într-un prag. Lăsăm ușor-usor în spate pe cei în brațele cărora Dumnezeu ne-a dat viață, pentru a ne urma calea. Într-adevăr, e vremea schimbărilor. Dar de ce atâta zbatere? De ce atâta goană disperată? Fugim cu atâta îndârjire încoace și încolo, pierdem timpul cu lucruri neînsemnate, suntem atât de nestatornici, încât îngerii noștri păzitori abia mai țin pasul cu noi!

Aceasta este una dintre marile înșelări ale timpului în care trăim: zbaterea și plângerea după cele trecătoare.

Când a fost atât de multă liniște în jurul vostru încăt să vă sfiiți să pășiți pe pământ? Când ați mai colindat în lumină de candelă și în miros de mere?

Oașa e locul potrivit în care să-ți dăruiești inima, este ca un strigăt al străbunilor noștri, chemându-ne, cu glas duios, să împlinim tradiția colindelor. Această mică jertfă pe care o putem aduce – cântatul colindelor – este infinit de mică și de neînsemnată în comparație cu ceea ce primim de la Oașa: întregirea și regăsirea noastră.

Condițiile de participare și formularul de înscriere

Filmulețe de prezentare:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.