Pe drumuri de munte

Doamne ajută!

Redăm mai jos un articol scris de Cristina-Maria care ni s-a alăturat drumeției noastre de două zile în Ceahlău, în perioda 10-11 septembrie. Acesta a fost scris pe blogul ei – România Nefiltrată. Vă dorim lectură plăcută!


„Te salut, cititorule! Cred ca ai aflat ultimele stiri: a venit toamna. Ei, in timp ce citesti sub o patura moale proaspata mea postare, afla ca eu am arsuri solare! De-ti place cum scriu, in curand apare o versiune de septembrie a litoralului romanesc. Pana atunci, ia-ti gandul de la nivelul marii, ramai antrenat si nu te descalta de bocanci, iti vei continua aventura montana. Abia te-ai intors din Parang, astazi te calauzesc pe potecile Ceahlaului.

Cu cine? Daca vei citi sectiunea About a blogului meu, vei afla ca am oportunitatea de a il construi prin prisma experientelor alaturi de parinti. Caci nu, nu sunt simple calatorii, ci trio-ul nostru transforma orice destinatie intr-o aventura. Stai. Tocmai ti-ai adus aminte cati ani am si poate te intrebi daca am scris bine. Da, am 23 de ani si sunt mandra de gasca mea de acasa. Poate ar trebui si tu sa iti creezi amintiri cu ei (nu cu ai mei, cu ai tai!:)) Desi sunt simpatici!). Cu toate acestea, astazi iti voi satisface nevoia de altceva si-ti voi povesti cum am batut tara pentru a ma alatura unui grup fain de vreo 35 de oameni necunoscuti (asa credeam cand am pornit la drum, insa la destinatie am vazut cat de mica este, de fapt, lumea). In urma cu putin timp, simtind dorinta de nou si schimbare, am decis sa ma inham la drumetia propusa de ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani), prin Ceahlau. Nu imi propun sa starnesc controverse religioase: de crezi, citeste-ma; de nu, masivul ramane la fel de frumos si te invit sa-l cuceresti.

Cum am ajuns? Ceea ce iti relatez acum nu este chiar un exemplu de urmat, intrucat a fost tare obositor. Daca pornesti de departe, ca noi (Bucuresti), este de preferat sa ajungi cu o zi inainte si sa te cazezi in zona Piatra Neamt-Bicaz-Izvorul Muntelui-Durau, ca apoi, dis-de-dimineata, sa pornesti pe traseu. In schimb, pentru a restrange excursia la zilele de weekend, grupul nostru a apelat la calatoria nocturna cu trenul. Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Eminescu (sper ca te-ai prins de gluma!), dar eu, cand ma gandesc la locul 56 de la geam, vagonul 2, la CFR, parca-mi salta si acum inima… a tahicardie. Sfara cu motocei a mai lipsit in noaptea aceea in care nu am inchis un ochi. De vrei sa imi urmezi „exemplul”, afla ca majoritatea trenurilor pana la Bicaz (capat de linie) se formeaza in Bacau, fiind nevoit sa te dai jos aici pentru a schimba trenul, existand unul singur cu vagoane directe, un IR ce paraseste Bucurestiul la 13:45 . Te sfatuiesc totusi sa profiti de locurile frumoase ale Neamtului si sa te aventurezi pe culmi dupa o noapte de odihna. Revenind la experienta mea, mai intens decat dorinta de somn a fost comicul situatiei, intrucat am ratat legatura spre Bicaz, periculos de aproape plasata fata de presupusa ora a ajungerii in Bacau (8 minute). Pornind cu 20 de minute intarziere din micul Paris, cauza era pierduta inca de pe peronul 13 al Garii de Nord. Ei, dar n-am pus la suflet: am luat un alt tren pana la Piatra Neamt, am facut vreo 2 poze cu portocaliul crud al rasaritului de pe Pietricica, ne-am inghesuit intr-un autocar de Brasov (gara si autogara din Piatra Neamt sunt una langa cealalta – e bine sa retii, candva te voi purta si pe aici) la 7:30 si… am ajuns la Bicaz! Rasufli usurat, nu? Am uitat sa precizez ca traseul incepe din… Izvorul Muntelui, aflat la circa 13 kilometri de aici (si nu numai, exista variante ce pleaca din statiunea Durau, satul Neagra sau Bicazul Ardelean). Sa spunem ca… am facut cativa localnici si un taximetrist fericiti prin aceasta sursa nesperata de venit si am ajuns la destinatie. Vorba vine, caci picioarele inca nu lucrasera…

Tot mai sus! Te informez din capul locului ca Parcul National Ceahlau este bine ingrijit, marcat, cu izvoare amenajate (unele oferind chiar date despre proprietatile apei) si placute montate din loc in loc infatisand flora si fauna din zona respectiva. Pentru aceste eforturi, se plateste o taxa simbolica, 5 lei pentru adulti si 2 lei pentru studenti si elevi (sper sa nu ma insel). Urcusul pe care ti-l propun porneste de la Cabana Izvorul Muntelui, prin Poiana Maicilor, trecand pe langa superbele Clai ale lui Miron, ajungand intr-un final la cabana Dochia, fiind insemnat cu banda rosie. Timpul estimat pe traseu este de 6 ore, insa noi am ajuns in aproximativ 5 ore si un sfert, dupa multe popasuri. Urmezi mai intai o portiune prin padure, de antrenament, urmand sa iti tragi sufletul in locul in care privelistea impunatoare a muntelui incepe sa ti se dezvaluie – Poiana Maicilor. Razleti prin intinderea deschisa a popasului si incepand sa ne cunoastem, aici am plonjat in primele provizii: urma o portiune greoaie. Alternand fiecare cativa pasi cu o oprire scurta sub pretextul unei fotografii, am tot castigat in altitudine, locurile abia lasate in urma parand departari intangibile. Serpuind prin luminisuri brazdate cu floare-de-colt, misunand pe carari taind padurea de brazi, luminandu-ne la vederea izvoarelor, bucurandu-ne de recolta de zmeura nepradata de ursi si, dupa un ultim efort pe panta abrupta unde poteca parea mai degraba sapata de aluviuni, am ajuns la zona de camping a cabanei Dochia.

La cabana Aflata la 1750 m altitudine, asezarea montana suprinde prin impozanta. La rascruce de drumuri, inconjurata de privelisti cuprinzatoare ce bat pana la lacul de acumulare Bicaz (sau Izvorul Muntelui), aceasta este rodul unor lucrari repetate de restaurare si extindere, ajungand la o forma de lux, as indrazni, pentru cabanele noastre montane. Fiind prima din Carpatii Orientali, inaugurarea ei s-a facut la 5 august 1914. De altfel, se spune ca Ceahlaul este singurul munte din tara care poarta un hram, cel al Schimbarii la Fata (6 august), sarbatorit la manastirea cu acelasi nume, situata la mica distanta de cabana, in spatele acesteia. Manastirea mai praznuieste si hramul Sfantului Voievod Stefan cel Mare (2 iulie) si aduce o completare fireasca la oaza de liniste din inima naturii. Revenind la cazare, Dochia este destul de ofertanta, urmand sa iti prezint mai jos capacitatea si preturile. Nu te astepta acum chiar la servicii de 5 stele (nu bag mana in foc pentru curatenia asternuturilor, aveau un iz… interesant:))). Pe langa locurile in camere, daca ai un cort, poti apela la zona de camping. Bucataria lucreaza la capacitate maxima, dar asta inseamna, din pacate, prea putin pentru asaltul de comenzi din zilele de weekend, astfel ca va trebui sa astepti multisor pana sa te saturi. Trecand peste acest aspect, am mancat bine si relativ ieftin (de exemplu, pentru o ciorba, o portie de cartofi prajiti, un cabanos, mustar, castraveciori murati si o apa plata am platit 33 de lei si nu te mai mira, muntele face foame!). O atractie sigura a locului este un Saint-Bernard adorabil, care se lasa iubit de toata lumea (cred si eu), dar las pozele sa vorbeasca de la sine.

Varful Toaca Dupa ce ne-am instalat in camere, am pornit incet, incet, spre tinta finala, caci ce mai conta inca o ora pe langa toate celelalte? Nu regret niciun pas: un apus fractionat in zeci de raze luminand palid, printre nori, vaile, se lasa in stanga mea. Traseul nu a pus dificultati prea mari, cu exceptia ultimei portiuni, unde m-am mai ajutat si de maini, dar nimic imposibil. Am inteles ca exista si o ruta alternativa ce se desprinde din cea urmata de majoritatea dintre noi, spre dreapta, care ar fi mai dificila. Oricum ar fi, ramai cu ambitia sa urci, intrucat cu fiecare pas strabati cu privirea tot mai departe la orizont. Sus, la 1904 m altitudine (desi pe la geografie se spunea 1907 m), ai parte de 360 de grade de frumusete. Lacul Bicaz ocupa intregul front estic, iar de ai norocul meu, de a urca pe inserat, la vest vei zari al doilea cel mai frumos apus din lume (primul e in curtea bunicilor mei, iti amintesti? Al tau e unde vrei tu). Din nou, voi comunica mai multe prin intermediul fotografiilor. Dupa o ora de admirat zarea, am revenit la „baza” si am consumat cam tot ce ti-am scris mai inainte. Seara, dupa cateva cantece pe acorduri de chitara (gratie catorva oameni talentati), ne-am retras fiecare in coltul lui (eu am avut privilegiul unei camere cu doar 7 paturi, dar voi reveni cu oferta de cazare), urma o noua zi lunga.

Coborarea Cativa s-au trezit sa vada rasaritul, multumita lor iti voi putea arata unul mult mai frumos ca-n Vama Veche. Apoi, am mers la schitul manastirii, asistand la slujba de duminica. Cu adevarat bine primita a fost masa oferita de o familie in semn de pomenire a celor pierduti, dar si de sarbatorire a unei zile de nastere in sanul acesteia. In sfarsit, adunati cu greu si echipati de plecare, am pornit cu stangul pe drumul de intoarcere. Asta deoarece am gresit traseul, initial. Propunerea corecta pe care ti-o fac este traseul marcat cu triunghi albastru, pe langa stanca Dochiei. Putin dificil la inceput, nu-ti va pune totusi probleme. Referitor la stanca, probabil ai auzit si tu, de mic(a), de baba Dochia. In jurul ei se invart numeroase legende, si-am sa aleg una mai simpla: ar fi fost, pare-se, o batrana ciobanita care pe vreme rea s-a pornit cu oile si caprele sale spre varf, impovarata de noua cojoace. Plouand si ingreunandu-se acestea, le-a lepadat unul cate unul, pana la opt. Ramanand cu unul singur si venind ger mare de la Dumnezeu, aceasta a inghetat si s-a prefacut in piatra. Indiferent de poveste, locul are o incarcatura aparte si merita sa-i acorzi cateva clipe. Apoi te vei intalni cu un paraias, cararea intersectandu-l in multiple locuri, trecerea pe pietre si busteni facand drumetia si mai captivanta. Ei, dar intr-un final, ajungi si la sosea. Nu, nu la Izvorul Muntelui, ci un pic la nord. Dupa inca jumatate de ora de poteca lejera prin padure, insemnata cu banda albastra (nu e eficient sa parcurgi drumul pe asfalt, ocolesti mult), ajungi de unde ai plecat cu o zi in urma, dar cu multe amintiri frumoase „la bord” si picioare obosite. Stai, antrenate, vreau sa spun. Pentru ca trebuie sa ajungi in Bicaz, nu? Bine, aici intervine si factorul nebunie/curaj/ideea-ca-nu-trebuie-irosite-ultimele-ore-pana-la-tren-stand-in-gara-asa-ca-de-ce-sa-nu-mai-mergi-si-13-kilometri-pe-sosea? O parte dintre noi au apelat la prietenii locali din dimineata anterioara si au savurat o cafeluta nemteana, dar sunt mandra de gasca mea, care a ales sa forteze nota. Daca faci si tu asta, ai parte de urmatoarele: salutari cordiale de la moldoveni veseli si chercheliti bine, fructe de prin pomi ce isi lasa coama peste garduri, caini prietenosi care te urmeaza pana in Bicaz, o caruta pe care sa te odihnesti (nu garantez ca o mai gasesti tot acolo la vara:))), privelistea din intuneric inmuiata in albastru a barajului de la Bicaz si, terminand cu romantismul, claxoane si teama ca masinile nu te pot vedea (valabil pentru ultimii 3-4 km). Asta, evident, daca ai fost mai nonconformist si ai calatorit cu trenul.

De final Singurul tren spre Bucuresti pleaca la ora 22:12 si are vagoane directe pentru Capitala, uraa! Nu trebuie sa mai iei temperatura garii din Bacau in miez de noapte. Unul dintre momentele mele preferate din toata excursia a fost „concertul” de chitara si voce oferit intr-un glas de vreo 15 oameni, calatorilor. De asta nu poti avea parte, poate, impreuna cu cei alaturi de care ai vrea sa calci pe urmele mele, asa ca o sa le fac nitica reclama celor din ASCOR: oameni de toate varstele (stiu ca am spus ca sunt studenti, dar e irelevant – oricine e primit cu bratele deschise), ocupatiile, uniti sub interesul credintei ortodoxe, se ocupa in mare, cu a face bine. Atat altora, cat si lor, organizand adesea astfel de drumetii ce aduc bucurie in suflet. Oricine se poate alatura, inclusiv tu, chiar daca nu ai participat pana acum la vreo activitate de-a lor (cum este si cazul meu). Voi preciza mai jos unde ii poti gasi.

Ce zici, vii?

P.S. Nu am dormit deloc nici la intoarcere.

Vezi-ti de tara ta!

Oferta cazare cabana Dochia (precizez ca pentru cei care nu au baie proprie, exista doar doua toalete in cabana, cu rugamintea de a nu risipi apa):

– 7 camere de 4 persoane dotate cu baie proprie, cu vedere spre rasarit -60 lei /pers/noapte

– 1 camera de 16 locuri -40 lei/pers/noapte

– 1 camera de 14 locuri -40 lei /pers/noapte

– 1 camerea de 19 locuri- 40 lei /pers/noapte

– 1 camera de 7 locuri -50 lei /pers/noapte

Pe cei de la ASCOR ii gasesti aici: https://ascorbucuresti.wordpress.com/ sau pe pagina de Facebook ASCOR si LTCOR Bucuresti.

Tin sa le multumesc colegilor pentru o parte dintre fotografiile atasate acestei postari!

Surse: http://www.cabana-dochia.ro/, http://www.infofer.ro/, http://www.ceahlau.neamt.ro/. ”


Următoarea noastră excursie va fi tot de două zile. De data aceasta vom merge în Munții Rarău în perioada 1-2 octombrie.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în PELERINAJE - INTRUNIRI - EXCURSII. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.