Comemorarea Părintelui Dumitru Stăniloae

Sâmbătă, 8 octombrie, ora 9:00. Stația de metrou Pantelimon. Plouă. Cum urci scările spre ieșire observi în partea stangă un grup de tineri care râd și vorbesc tare. Au multa energie, în contrast cu vremea și ora matinală. Dar deși sunt tineri și volubili nu par a fi deloc ca studenții “din ziua de azi”.

– Aștia cântau în metrou mai devreme?

– Da, mă ! I-ai auzit și tu?

– Dar cine nu i-a auzit ? Cântau “Noi suntem români” de răsuna metroul.

– Măcar aștia sunt patrioți. Poate daca se mai iau și alții dupa ei schimbăm ceva în țara asta …

Tocmai asta iși doresc și ei: să schimbe ceva. Să-L marturiseasca pe Hristos! Să le arate oamenilor că a fi ortodox și a fi în biserică înseamna și a te simți bine! Să arate celorlați că nimic nu se poate fără Dumnezeu! Să dea dovadă de iubire, prietenie! Sunt membri ASCOR (Asociația Studenților Creștini Ortodocși ), Bucuresti, iar de data asta, deși par veseli s-au reunit pentu o comemorare. Cu câteva zile în urma pe data de 4 octombrie s-au implinit 23 de ani de la trecerea la Domnul a părintelui profesor Dumitru Stăniloae. Dacă ai fi întrebat oamenii din stația Pantelimon, majoritatea poate ar fi răspuns că nici nu știu cine a fost “acest părinte”, dar deși au trecut mai mult de două decenii de când a părăsit aceasta lume, acești tineri frumoși nu l-au uitat pe cel care le-a lasat moștenire pilde duhovnicești neprețuite prin scrierile sale și, mai mult decât atât, s-au adunat cu mic cu mare pentru a-i organiza un parastas în memoria a ce a însemnat și în cinstea a ce înseamna în ziua de azi părintele Dumitru Staniloae, la mormântul său din cimitirul Manăstirii Cernica. Astfel, în ritmul acelorași cântece patriotice, au urcat într-un microbuz și au pornit spre mănăstire, unde, dupa ce au participat la Sfânta Liturghie, s-au retras la mormântul părintelui, pentru o mică slujbă speciala de pomenire, oficiată de părintele Vasile Gavrilă. Dupa slujbă, tinerii ascoriști s-au reunit la o agapă, împarțind coliva pregatită special pentru parastas, precum și alte bucate și ascultându-l cu mare interes pe Parintele Gavrilă povestind câteva momente din viața parintelui Stăniloae, dar și dând pildă tinerilor adunați despre adevărata credința. Considerat cel mai mare teolog al secolului XX, părintele a fost autorul unor lucrări de dogmatică fudamentale pentru ortodoxie (“Filocalia”, “Iisus Hristos lumina lumii”, “Sfânta Treime” sau “La început a fost iubirea”, “Iisus Hristos” sau “Restaurarea omului”), descriindu-le atat de amănunțit încat ar parea că a purtat un dialog cu Sfinții și cu însăși divinitatea dătătoare de har, după cum a afirmat parintele Gavrilă. În relație cu familia sa, parintele a povestit că acesta iși respecta foarte mult soția, preoteasa Maria, și că la puțin timp dupa moartea ei părintele a spus apropiaților că simte că nu va mai trai mult, adăugând trist”Mi-e dor de Măriuca”, cu referire la doamna sa. Părintele Dumitru Stăniloae nu doar că a fost “Doctor Honoris Causa” al Universității din București, dar a primit aceeași distincție și la Universitățile din Tesalonic, Paris si Belgrad, familia sa afirmând că “stăteam la masă cu un sfânt”, părintele fiind aproape transfigurat de fiecare dată când vorbea despre Dumnezeu și tainele Sale. Agapa s-a încheiat cu o nouă serie de cantece, dar și cu poze, povești și chiar râsete, tinerii fiind siguri că părintele s-ar fi bucurat să-i vadă veseli pentru că el este lângă Domnul și nu triști că nu mai este printre noi. Așa cum a spus însuși părintele Dumitru Stăniloae “Iubirea este singura putere prin care sufletul învinge moartea”, să nu lăsăm deznădejdea morții să ne întristeze ci întotdeauna să privim cu bucurie și speranța către lumina Învierii, care leagă creștinii așa cum și parastasul părintelui a adus la un loc atâția tineri minunați.

Alexandra Piper

Impresiile iși spun și ele cunvântul.

„Dorul te pune pe drum, cu adevărat. Te ia cu năvală, îl simți ca pe o tensiune a ființei și te trezești, parcă aievea, in toiul nopții, in trenul care duce dragostea de la Craiova la București…Cam așa s-a conturat pentru mine inceputul zilei de sâmbătă. Așteptam parastasul părintelui Stăniloae de două săptămâni, cu nerăbdare temătoare. Mă temeam să nu pot ajunge. Dar pentru că minunile sunt un firesc la Dumnezeu, iată-mă in mijlocul bucureștenilor mei dragi, la locul de odihnă al celui ce preafrumos teologhisește. A fost o zi specială, dintre acelea care ți-ai dori să nu se mai termine (precum răsăritul din lirica lui Ioan Alexandru). Am luat cu asalt patriotic autobuzul si statiile de metrou, am adunat rugăciuni pentru părintele Stăniloae, cel ce ne este pildă de simțire autentic creștină, ne-am bucurat unii de alții. A fost cânt, a fost voie si inimă bună, a fost împreună. Și cât imi doresc să fie din nou.. (Roxana)”

„Ziua de sâmbătă a început cu emoții. Afară ploua destul de tare, iar ideea de procesiune se îndepărta din ce în ce mai mult. Dar ”omul le plănuiește și Dumnezeu le rânduiește”. Așa a fost și de data asta. Dumnezeu a rânduit totul atât de bine și frumos!

Am pornit în cântec și voie bună și așa am ținut-o toată ziua. Ajunși la Mănăstirea Cernica, am participat la Sfânta Liturghie, hrană întăritoare pentru întreaga zi. Apoi, în micuța capelă a mănăstirii, cei doi părinți Vasile, îndrumătorul ASCOR-ului și egumenul Mănăstirii Cernica, au săvârșit slujba parastasului pentru părintele Dumitru Stăniloae și preoteasa Maria, iar la mormântul lor au fost aduse flori și gândurile noastre cele bune. Am continuat cu o agapă, unde părinții ne-au vorbit despre părintele Stăniloae, despre viața și opera acestuia, despre ce a însemnat pentru poporul român și pentru credința ortodoxă.”

„M-am bucurat mult să vizitez Mănăstirea Cernica. Deși e atât de aproape de București, este atat de departe de lumesc. Lucrul ăsta m-a fascinat. E o oază de liniște și bucurie. Deși am pășit prima oară acolo, m-am simțit ca acasă deși eu nu îmi găsesc liniștea oriunde. Duhul mănăstiresc s-a făcut simțit încă de la intrarea în curte. Comuniunea dintre noi a fost deosebită și la masă dar și atunci când cântam muzică patriotică. M-am bucurat de asemenea când am mers în cimitir și am recunoscut mormintele unor personalități remarcabile – Pr Staniloaie, Pr. Voicescu, Ioan Ianolide – sfinți în toată puterea cuvântului, așa cum spunea Pr.Vasile. A fost o zi deosebită și doresc să mă reîntorc la Mănăstirea Cernica cât de curand  (Ioana P.)”

„Acea zi de sâmbătă a fost trăită atât de simplu și frumos, atât de autentic. Am cântat românește, am simțit românește, am vorbit despre darurile date de Dumnezeu acestei minunate țări, unul dintre acestea fiind Părintele Dumitru Stăniloae. Sunt convinsă că toți ne-am simțit plini de bucurie, frumos și mai ales plini de sens, acela “de a iubi Ortodoxia și acest pământ de sfinți și de eroi”. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! (Ioana)”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.