Poze și impresii – Revelion 2016 și 2017 la Oașa

dsc_5534

Revelion 2017

“Am fost de cinci ori în tabără la Oașa și niciodată nu mi-a fost ușor să-mi scriu impresiile, după. Poate pentru că m-am întâlnit în primul rând cu mine și asta nu e niciodată ușor și lin. La Oașa nu mergi (doar) să admiri peisajul. Slujbele încep la 3 dimineața, apoi urmează ascultările, apoi mesele la ore fixe, conferințe, repetiții pentru colinde. O zi la Oașa e cât trei zile în București. Dacă la final este și o drumeție care îți stoarce ultimele energii ascunse în plămâni, te întrebi dacă mai ești. Și ești, pentru că aceasta este lecția și iată, mie mi-au trebuit cinci tabere ca să realizez că aceasta este lecția. Acțiunea. Să pui mâna să faci. Eu cred că asta lipsește generației mele. Stăm pe facebook, filosofăm, mimăm.Trăim pe o poziție de spectatori. Dacă în viața de zi cu zi nu depășim acest prag al planurilor și al reveriilor adolescentine, nu văd cum am putea înainta în viața spirituală. Timpul banului și al business-ului de care vorbea Pr. Iustin ne tapetează zilele cu postere și cu himere colorate. Pe care, dacă ar fi să punem mâna, s-ar transforma în franjuri. Și din păcate, între o himeră și un ghem de adevăr, cel mai des alegem himera. Ghemul de adevăr e mai dureros, e pumnul primit în diafragmă, care te trezește și te scutură.

Sigur că Oașa e și poezie. E peisajul, e lacul, sunt brazii. Sunt ochii lichizi și liniștitori ai Pr. Ioan, este mirosul de tămâie. Sunt slujbele în bisericuța de lemn, la lumina candelelor, atunci când te așezi în genunchi și ce altceva poți spune în fața frumuseții, în afară de – “cred, Doamne! ajută necredinței mele”?

Pe lângă durere și poezie, mai e ceva ce simt – că nu sunt singură. Nu cred că mai trebuie să explic senzația de a fi cu zeci de oameni lângă tine și totuși să te simți singur. Cu oameni care între o vorbă bună și un selfie, aleg selfie-ul. De la Oașa pleci cu toți oamenii după tine. Și de-ai vrea să scapi de ei, rămân agățați de gâtul tău, cu mâini ca cele ale copiilor, pe care oricât de căpcăun ai fi, nu le poți da la o parte. Am reîntâlnit oameni pe care-i văzusem în prima sau în a doua tabără și am simțit o bucurie atât de mare, încât n-am știut ce să fac cu ea. Nu degeaba spunea Pr. Nicolae Steinhardt: atunci când Hristos dă, dă boierește, nu se-ncurcă. Despre asta e vorba și cu noi, tinerii. Jumătățile de măsură nu sunt pentru vârsta asta. Sunt pentru copii și pentru bătrâni. Tinerețea e vârsta acțiunii și a lucrului dus până la capăt.

Bunuțul Dumnezeu să ne dea tuturor putere.” – Andreea

anunt2

“Tabăra aceasta a fost ceva nou pentru mine. Este începutul unei alte perioade din viața mea, perioada în care vreau să mă apropii de Dumnezeu întrucât un om nu este complet până când nu cunoaște adevărata credință și rolul său pe acest pământ. Aveam nevoie de un imbold și această experiență a venit la momentul oportun. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera primitoare și căldura cu care părinții și frații de la mănăstirea Oașa ne-au primit. Am simțit că suntem o familie numeroasă, cu mai mulți frați și surori în care nu există invidia și mâncătoria atât de frecvent întâlnite în această vreme. Activitățile de timp liber (schi, săniuș, drumeție) au fost bine organizate și ne-au unit ca grup. Am doar cuvinte de laudă pentru organizatori și pentru ceea ce faceți cu atâta credință și bunăvoință.” – Andreea Mocanu

rev-oasa-293

“Pot spune că nu regret deloc participarea în tabăra de Revelion 2016-2017 de la Oașa. Chiar dacă nu sunt atât de religios, am încercat să fiu cât se poate de deschis la tot ce se întâmplă. Așa nu am avut decât de câștigat. Am întâlnit tineri interesanți, cu frică de Dumnezeu și o înțelepciune a unora care m-a surprins foarte plăcut. Am întâlnit tineri deschiși să dezbată teme religioase și să-mi lămurească nedumeriri și neînțelegeri. Mai mult ca atât: a fost prima dată în viață când am întâlnit noul an fără distracție, muzică, șampanie, ci în sânul bisericii, cântând colinde și meditând asupra lui Dumnezeu. Măcar o dată în viață merită să trăiești o asemenea experiență! Nu regret deloc zilele petrecute la Oașa unde am întâlnit călugari mereu cu zâmbetul pe buze, glumeți, inimoși, dar și foarte înțelepți și serioși când este cazul. Am urcat pe munte, pe vârful “Fetița” unde am cântat colinde la un foc de tabără alături de starețul Mânăstirii Oașa, părintele Iustin Miron. Iar stelele de pe cer pe care le-am văzut la coborâre, în noapte, pe o zăpadă până la genunchi, m-au făcut să simt că Dumnezeu este pretutindeni, în tot ce ne înconjoară, în oameni, în peisaje, în natura miraculoasă de la Oașa… Am fost chiar și la ski într-o zi, în altă zi am avut “ascultări” – teme de lucru pe care le-am îndeplinit cu drag… Am întâlnit oameni modești, cu frică de Dumnezeu, dar care și-au găsit sau re-găsit reperele. Și la urma urmei, o rugăciune spusă din inimă cred că aduce o mare bucurie și nu strică nimănui în momente mai dificile sau în altele, în care-i suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru bucuriile pe care ni le oferă în fiecare clipă. O tabără purificatoare… Doamne ajută!” – Eugeniu

20161229_141501

Revelion 2016

“La cununa anului nou, am sărbătorit simplu şi cu multă bucurie, împreună la rugăciune. Am conştientizat  cu adevărat că primim în dar timp nou, pentru care se cuvine să pun început mai bun la tot ce a fost până acum.

Nu mi-a lipsit absolut nimic din cele cu care am fost obişnuiţi pentru această perioadă. Am primit hrană pentru suflet din destul.

Am simţit că alegerea de a fi la mănăstire de Revelion, ne-a scos din lume sau cumva… că lumea a mai ieşit puţin din noi. Departe de lume ca zgomot, ca împrăştiere, dar în mijlocul lumii ca dar, în taina inimii fiecăruia cred că au luat naştere năzuinţe frumoase, râvnă, tânjire mai mare spre cer.

Ca stare, am simţit încă o dată că am fost acasă din nou, nu metaforic, ci cât se poate de concret şi firesc. De acolo m-am întors la casa mea din sectorul 2, cugetând la întrebarea:

cum putem face să nu se piardă prea repede din noi: chipurile părinţilor, fraţilor şi prietenilor stând în lumina slujbelor, comuniunea cu toţi, mângâierea cântărilor, cuvintele coborâte din cer, duhul bucuriei care pecetluieşte acest loc şi râvna pentru tot binele care creşte în noi doar aflându-ne aici…

Le mulţumesc tuturor din grupul bucureştean pentru bunăvoire, pentru că lucrurile au decurs atât de lin şi bucuros !” – Oana Calen

20161229_122237

“Doamne ajută!

Pentru mine zilele petrecute la Oașa au însemnat un prim pas în refuzul trecutului și nevoia unui nou început. Cu mila bunului Dumnezeu, un început de drum în care să nu fie nimic mai presus de dragostea de Hristos, de Măicuța Domnului, de frații noștri, de semeni, de tot ce aduce pacea adevărului.

Nu era prima experiență de petrecut timp în mânăstire, fiind însă mai familiarizată cu cele din Moldova, a fost însă o primă întâlnire cu Mânăstirea Oașa, o mânăstire dedicată tinerilor, de la cele mai mici gesturi până la cele mai largi brațe deschise.

A îngăduit Dumnezeu să văd așezarea la ea acasă, deși sunt convinsă că luptele existau în fiecare dintre noi, însă erau topite de colinde cântate cu dăruire, de blândețea slujbelor, de părinteasca vorbă a călugărilor, de prietenia legată tacit între cei ce ne întâlneam pentru prima dată acolo. Și toate acestea sub pecete românească, sub dragostea de neam, de tradiție și căldură românească.

Nu am simțit multele grade cu minus, era cald, făcusem “focul în soba” inimii. Mulțumesc tuturor celor ce au scris, prin felu-i aparte povestea: de la părintele stareț, părinții, organizatoarea și chiar privirilor blânde ale animalelor. Iertați-mi exprimarea poate nepotrivită…dar abia am deschis această carte….” – Laura Hobincă

20161229_141613

“Este prima dată când merg la Oaşa şi sincer, mi-aş dori să mă mai întorc, cu voia Domnului. Mi-a plăcut foarte mult simplitatea călugărilor şi disciplina lor în tot: de la masă până la ascultările zilnice.

Timpul are o altă dimensiune la Oaşa, şi toţi oamenii care vin aici sunt diferiţi.
La Oaşa este o altă lume!” – Violeta

20161229_122302

“Oașa, mânăstire însuflețită de Harul lui Dumnezeu și de entuziasmul tinerilor studenți creștini ortodocși.

Un loc în care pacea și bucuria se întâlnesc.

Un loc unde simți că normalul este la el acasă.

Un loc de rai și de zâmbet curat și inocent.

Un loc în care părinții de acolo, cu tinerii veniți din țară, se adună în rugăciuni de laudă și de mulțumire aduse Sfintei Treimi pentru binefacerile revărsate peste noi în anul de Dumnezeu binecuvântat 2015.

Mulțumim lui Dumnezeu și Asociației ASCOR București.” – Marius Keller

20161229_141205

„Mânăstirea Oașa. Un loc în care te regăsești ușor, ușor în liniștea asurzitor de calmantă, pe care oricine o poate remarca odată ajuns acolo…poate plecarea de acolo și întoarcerea către orașele noastre îmbâcsite, este așa de grea fiindcă noi am fost făcuți să trăim în liniște, în pace, fără alte detalii… poate acolo ar trebui să rămânem sau să ne întoarcem de fiecare dată, măcar cu inima și gândul. ☺ ” – Andra Boruzescu

20161229_141302

“Un loc care mi-a transmis emoție, am văzut frumosul și am cuprins divinul! În aceste puține cuvinte am spus totul.

Sunt convins că voi reveni!” – Ștefan Toma

20161229_141210

“A fost o experiență diferită de cea din tabăra de vara, dar nu mai puțin hrănitoare sufletește. Am plecat de acolo, sa spun așa, cu bateriile încărcate… care sper să mă țină cât mai mult. E ceva ce se trăiește cu mare intensitate, te face viu, te aduce cu picioarele pe pământ după ce tot bâjbâi să găsesc liniște în lume. ” – Ligia

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.