O seară… „altfel”

WhatsApp Image 2017-10-02 at 19.24.43 (1)

Luni seara, ora 18:00…intru sfios pe mărețele uși ale Paraclisului Universitar „Sfântul Nicolae – Ghica”, și mă izbește mirosul acela de tămâie care te introduce într-o altă atmosferă. În stânga tineri, în dreapta tineri (acum înțeleg de ce este numită Biserica Studenților). Am avut curajul nebun de a îndrăzni să răspund pozitiv invitației ASCOR-ului de a participa la o seară altfel… o seară duhovnicească. Într-o liniște ce dă răgaz inimii să își caute pacea răzbea doar sunetul, parcă de înger, ce îngâna cântarea de rugăciune a heruvimilor și a serafimilor. Aici, în inima Bucureștilor, se odihnea parcă totul: timpul, spațiul, mintea, inima, sufletul… Atâta tinerețe plină de viață, atîta bucurie izvorâtoare de pace…deși în biserică pâlpâiau doar lumânările, totul era lumină…deși afară erau mai puțin de 10 grade, atmosfera era încărcată de căldură, o căldură ce izvora din sufletul fiecărui tânăr… Nu pot spune că după aceeastă seară am înțeles deplina putere a rugăciunii, dar am văzut roadele ei, și de asemenea am văzut că mai există tineri care caută să se hrănească din acestea. Hristos i-a sădit aici, în inima capitalei, în mijlocul studenților, în ASCOR. Și acum am conștientizat că ceea ce unii (printre care și eu) credeau că este „altfel” e de fapt natural, firesc! (Iosif)

„Rugăciunea este respirația sufletului”, spune Sfântul Ioan de Kronstadt .
Am vrut să încep cu acest citat deoarece mi se pare important ca fiecare dintre creștini să conștientizeze importanța rugăciunii și mai ales necesitatea ei pentru „sănătatea” sufletului. Maă bucur că atât de mulți tineri își fac timp și vin cu drag la astfel de evenimente care unesc oamenii prin rugăciune și evlavie.
A fost o seară minunată. Bucuria de a putea citi în Biserica Studenților cu voce tare, emoția rugăciunii împărtășite cu alți tineri au creat pentru mine un moment unic pe care sper să-l iau cu mine în eternitate.
Recunosc că mi-a plăcut să fiu atentă, să ascult intonația fiecăruia dintre cei care au citit, să simt emoția, bucuria, sfiala și evlavia ascunse în fiecare cuvânt.
M-a impresionat de asemenea faptul că fiecare a avut ocazia să citească și cred că oricine participă la seara de rugăciune va reveni cu drag și cu alte ocazii. Eu una sunt hotărâtă să vin cât de des îmi va permite programul. Poate că pentru prima dată am simțit oarecum ce înseamnă să fii preot, nu că m-aș putea compara sau asemăna, dar este minunat sentimentul de a citi pentru credincioși, de a fi vocea „apostolului” care binevestește – rugăciunea de data aceasta. (Eliza)

Toamna e un anotimp al belșugului și al bogăției, iar în toamna aceasta pe lângă roadele obișnuite oferite de natură, eu am cules și roade noi, de suflet, „am cules” noi prieteni in urma întâlnirii de aseară. Noi prieteni pe care am simțit că mă pot baza, că îmi pot pune nădejdea în ajutorul lor. Am cules zâmbete, clipe frumoase, dar mai ales am câștigat o nouă familie. Și ca în orice familie sunt multe lucruri de făcut, de aranjat, dar toți împreună, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, vom face multe lucruri frumoase spre slava Sa. Îmi doresc să pot ajuta și eu cât mai mult, să fiu cât mai de folos și să fiu un prieten de nădejde pentru toți ceilalți! (Elena)