Vizită la Muzeul Zambaccian

“Nu îmi amintesc să fi fost de multe ori până acum furat de fiecare element artistic în parte. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este interesul pe care l-am acordat fiecare dintre participanți asupra exponatelor. Bucuria contemplării operelor de artă ne-a deschis și nouă sensibilitatea sufletească.

Fără privirea senină la un Pallady, Grigorescu, Baba, Tonitza, Ciucurencu, Petrașcu dar chiar și Ressu sau Iser nu ne putem imagina frumusețea pe care pictorii o vedeau și încercau să o reitereze sau să o imortalizeze.

Probabil o bucurie foarte mare a fost oferită și de câteva sculpturi ale lui Ion Jalea, dar mai cu seamă ceea ce a creat o sincopă a fost Capul de Copil al lui Brâncuși. Contratimpul l-a oferit autoprotretul lui Ștefan Luchian.

Însă cu ocazia vizitei la muzeu, am avut ocazia de a petrece împreună cu prietenii un timp de calitate valorificat și de spațiul ce mai păstra obiecte de mobilier din Casa Zambaccian. Asupra acestora tronau portretele soților Zambaccian, dintre care cea mai impunătoare portretizare este ce a lui Krikor la bătrânețe realizată de către Corneliu Baba.

Această experiență ne-a îmbogățit cu frumusețe și sensibilitate. Mă bucur mult că am putut lua parte la activitate.”

Cristian

921C73E3-6A55-4F68-9A76-EE3B796147AA.jpeg