Pomenirea mărturisitorului Ioan Ianolide la Mănăstirea Cernica

Sub oblăduirea Sfinților Mărturisitori din temnițele comuniste

Așa putem rezuma trăirile acestei zile, pe care am dedicat-o memoriei lui Ioan Ianolide, adormit în Domnul acum 35 de ani. Dornici să înțelegem și să ne învrednicim de măsura jertfei generației care a pătimit în închisorile comuniste, ne-am întâlnit astăzi la Mănăstirea Cernica, pentru a participa la Sfânta Liturghie și la slujba parastasului. La mormântul mărturisitorului Ioan Ianolide i-am evocat viața, personalitatea, opera și năzuințele, bazându-ne pe contribuția fiecărui participant. Nu puteam pleca fără să intonăm Imnul României, alături de câteva cântece patriotice.

În continuare, vom lăsa mărturiile participanților să vorbească despre lucrarea Sfinților Mărturisitori în sufletele noastre:

  • Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi am simțit cum s-a împlinit cuvântul Apostolului: ,,Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri…priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința.”(Evrei 13,7). A fi împreună la Sfânta Liturghie și apoi la parastasul lui Ioan Ianolide a însemnat o așezare în dorul românesc după Dumnezeu, dar și multă recunoștință pentru cei care atât de mult și-au iubit neamul și credința, încât chinurile groaznice ale închisorilor nu numai că nu i-au vătămat, ci i-au sfințit. Cu adâncă emoție am trăit momentul rugăciunii de la mormânt, simțind cum în fumul de tămâie și-n lumina lumânărilor înfășurate cu bentiță tricoloră, Ioan Ianolide împlinește tainic îndemnul lui Valeriu: Ioane, să duceți duhul mai departe!

(Ioan)

  • I-am descoperit pe sfinții închisorilor de ceva vreme..destul de devreme cred, imediat după ce am început să merg conștient la biserică – de atunci am început să îi iubesc și să caut să citesc cât mai mult ca să pot afla adevărul despre ei. Dragostea pe care le-o port este de fapt rodul rugăciunilor lor pentru tinerii acestei generații. Sunt convinsă de acest lucru, pentru că eu, ca om, nu găsesc înțelegerea acestei taine, aceea de a iubi niște oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată și a căror viață nu corespunde deloc cu modul tău de viață. Am trăit multe momente în care am simțit efectiv ajutorul și mângâierea lor și datorită acestui lucru cred că ei sunt prietenii noștri sfinți care mijlocesc cu rugăciunile lor în Cer. Și ca să revin la ziua de astăzi, acesta a fost motivul pentru care am venit la pomenirea mucenicului Ioan Ianolide. M-am gândit că e ca o întâlnire cu el, o întâlnire cu un prieten, cu un sfânt care a pătimit în toți anii tinereții sale pentru Credință și pentru Neam.

 Îi mulțumim Lui Dumnezeu pentru astfel de prieteni..

Ne vom întoarce intr o zi (…)

Ne vom întoarce ca un fum,

Ușori,ținându-ne de mâini,

Toți cei de ieri în cei de-acum,

Cum trec fântânile-n fântâni.

(Ioana)