Serbarea de la Putna – o bucurie pe care e mai bine să o trăiești decât să o povestești

,,Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal” a unit în cuget și-n simțiri românii de pretutindeni. Dovadă stă candela de argint care arde neîncetat pe mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, de la momentul depunerii sale de către tinerimea română în data de 15 august 2021.

Poate că zilele 14 – 16 august 2021 vor rămâne în istorie, dar, mai important, ele rămân în inimile noastre:

„Serbarea de la Putna a fost un bun prilej să-mi revăd prieteni vechi din toată țara. De asemenea, am trăit un puternic sentiment de unitate, având parte de momente cu totul deosebite. Desigur, cuvintele sunt prea puține încât să cuprindă toată bucuria din zilele Serbării, dar au fost trăiri cu totul unice.

Dintre toate, cel mai frumos a fost să fim împreună în rugăciune în ziua Sfintei Mării. Au fost zile de împlinire duhovnicească, iar de acolo am plecat mai motivată să fac în fiecare zi ceva, în felul meu, pentru țara mea.” (Andreea Nică)

Serbarea de la Putna a avut, printre altele, darul de a-mi reconfirma că românismul autentic este inseparabil de creștinism; că în orizontul spiritual al neamului, deasupra tricolorului, este așezată totdeauna Crucea prin care a venit mântuirea lumii.

Inspirându-mă din cuvintele Părintelui Patriarh de la Congresul Studențesc („Noi, când suntem între­bați «De ce crezi în Dumnezeu?», răspundem: «Pentru că m-am hotărât să trăiesc veșnic.»”) consider că doar așa, prin credință, avem certitudinea dăinuirii în veșnicie, dincolo de istorie, a neamului nostru.” (V.)

„Serbarea de la Putna a fost pentru mine o ocazie minunată de a rememora trecutul, de a analiza prezentul și de a proiecta viitorul așa cum orice român și creștin și-l dorește, toate acestea alături de tineri – voluntari – cu care am lucrat la realizarea Serbării și Congresului Studențesc Aniversar de anul acesta.

Mai mult decât atât, pe parcursul zilelor evenimentului, văzând sutele de participanți atât de entuziaști, luminoși, iubitori și apărători ai neamului, țării și credinței, am simțit că într-adevăr idealurile strămoșilor noștri vor merge mai departe.

Dacă în sufletul a 500 de tineri în același duh și simțire prezenți la Putna „s-a mai născut un Ștefan”, de ce anume ne-am mai teme? Curaj. Nădejde. Jertfă. Lumină. Unitate. Despre asta a fost și este Serbarea de la Putna.” (Maria Istrate)

Serbarea de la Putna 150 nu a fost decât o piatră a aducerii aminte pentru cei care au fost, dar și pentru cei care nu au ajuns; a fost aducerea aminte a cine suntem și ce putem face, a ceea ce ar trebui să devenim și a exemplului pus de generațiile dinaintea noastră.

Acum, după participarea la această serbare, pot spune că a fost un eveniment istoric, dar care nu este istoric doar pentru că oglindește un alt eveniment și atât; este un moment de importanță istorică, pentru că a dat naștere mai multor hotărâri în mijlocul generației mele. Nici nu e nevoie de mai multe cuvinte. Am văzut această schimbare de atidudine, spre a fi pentru celălalt înainte de a fi pentru sine, și mai ales de implicare în bine.

Tinerii toți ar trebui să își caute buni călăuzitori în această decizie a lor de a se implica. Libertatea e cea care îi ajută să ia decizii, dar tot libertatea este relevantă doar printr-o îndrumare. Sper ca toți participanții la Congresul Studențesc să înțeleagă aceasta.

,,Viața de hotărâri înseamnă eroism, credință, spiritualitate şi adevărată libertate, care e opusul naturii ce trăieşte prin curgere.” (Pr. Dumitru Stăniloae) ” (Chesaru Cristian)

„Acum câteva zile am primit îndemnul de a fi „oameni de lumină”. Atunci nu era greu, fiecare dintre noi lumina calea celuilalt prin torțele pe care le aveam în mâini, ca semn la „Continuității unui ideal”. Dar, consider că, înainte de a deveni lumină, trebuie să fim oameni.

Pentru mine, „Serbarea de la Putna” a însemnat, în primul rând, construirea propriului ideal, acela de a fi OM; un om care poate fi sprijin pentru cel care are nevoie de odihnă, un om care îl poate înțelege pe celălalt, un om care poate spune un cuvânt frumos și blând, un om care are puterea de a accepta și de a respinge, de a spune DA sau NU.

La 150 de ani distanță de idealul pe care noi, tinerii, îl continuăm, am primit mulțumirea și recunoștința oamenilor pentru tot efortul depus, pentru nenumăratele ore de muncă ce au stat în spatele acestor zile. Am văzut nenumărate zâmbete, revederi, lacrimi de bucurie și sincere emoții pe chipurile participanților, ceea ce m-a făcut să cred că o scânteie de lumină și-a făcut loc în inimile lor.” (Mădălina Popescu)

„Dorind să descriu pe scurt ce a însemnat pentru mine „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal” se cade, cred, să scriu din perspectiva mai largă (îndrăznesc să spun) a membrului din comitetul de organizare. Din spatele cortinei se vede mereu altfel, cu mai puține prejudecăți, cu mai multă recunoștință.

Am să o spun cu adevărat scurt, ca pe o rugăciune fără cuvinte deșarte, deși tare mi-ar plăcea să așez serbarea și în atât de multe cuvinte câte încap într-un roman bun. Mi-e drag tare de colegii care au muncit în luna dinaintea serbării exclusiv în această direcție (deși munca e începută cu mult în urmă), mi-au fost dragi ședințele online la ore la care ieși din zona de confort, drag mi-a fost să ajung în final acasă la Măria Sa și la Sfântul Iacob unde se împletea de-acum rugăciunea cu munca fizică și cu cea în mediul online…un mușuroi de „suflete tari”, ultimele pregătiri, după cum se cade la orice mare sărbătoare. Și asta a și fost!

Prielnică împrejurare a fost de la Dumnezeu cu rugăciunile Maicii Sale, ea însăși chezășuitoare, căci nici vântul nu a stins lumânările în timpul prohodirii sale, nici ploaia nu a îndrăznit să vină să stingă torțele pe Dealul Crucii și nădăjduim că nici vreo intemperie lumească nu va stinge ceea ce s-a aprins în inimile noastre!” (Teodora Mosor)

„Putna rămâne, indiferent de perioadă, plină de har, pace şi bucurii. Serbarea de la Putna am simțit-o ca o mângâiere pentru suflet. Parcă Sfântul Voievod Ştefan cel Mare era viu şi ne supraveghea dintr-un colț, discret, fără să atragă atenția. Pentru mine acest eveniment va însemna mereu iubire, curaj, prieteni şi istorie.” (Iustina Boiță)

„Serbarea de la Putna a fost frumoasa mărturisire a unor tineri care nu și-au pierdut credința în Dumnezeu și care, prin vocea lor plină de dragoste și entuziasm, au cu adevărat puterea de a face lucruri bune pentru țară. Au fost tineri studenți care au făcut sacrificii și s-au dedicat total pentru organizarea evenimentului, tineri pe care i-am privit cu neprețuită admirație.

Am fost și eu acolo, pe Dealul Crucii, ținând în mâini una dintre sutele de torțe aprinse, torțe „ale dragostei, ale credinței și ale iubirii de neam“, precum ne-a spus PS Ignatie, iar pentru asta, Slavă lui Dumnezeu!

Poate că nici acum nu realizez întru totul cărei minuni am fost părtașă, dar știu că niciodată nu m-am simțit atât de profund și de frumos legată de trecutul ţării și de făuritorii Marii Uniri. Ştiu că venirea mea la Putna a însemnat asumarea unei înalte misiuni, aceea de fiică a lui Dumnezeu și a poporului în care m-am născut și am crescut. Ştiu că am dărmat barierele trecutului continuând ceea ce cândva a început Sfântul Voievod Ştefan cel Mare şi au dus mai departe Eminescu, Porumbescu, Slavici, Xenopol. Cine sunt, am înțeles cu adevărat doar luând parte la slujba de parastas a acestor dragi părinţi spirituali.

Am ieşit pe poarta mănăstirii cu multe visuri şi cu inima plină de inimile oamenilor frumoşi ce s-au adunat acolo, de inimile eroilor neamului nostru. Ȋn inima mea, inima patriei.” (Maria Barbu)

„Este greu să descrii în cuvinte „Serbarea de la Putna 150 – Continuitatea unui ideal”; atât de multă emoție, trăire autentic românească, spiritualitate creștin-ortodoxă au cuprins inimile sutelor de tineri, ale tuturor celor prezenți, încât orice năzuință de a scrie și cea mai mică frântură de gând ți se pare incompletă și totuși atât de necesară într-un amplu context cultural-religios.

Am simțit că tot ceea ce am trăit în aceste zile încărcate reprezintă pilonul de susținere a unei generații ce dorește o renaștere spirituală și culturală a poporului român, o revigorare pe toate planurile existenței sale, dând astfel tot sensul „continuității unui ideal”, ceea ce este departe de a reprezenta doar un titlu, ci un bagaj de trăire profundă, adânc sădită în sufletul tânărului român.

Îmi doresc ca toate aceste simțăminte, tot ceea ce am trăit în cadrul acestei serbări, să meargă mai departe în sufletul și conștiința tuturor românilor, să ne adunăm cât mai mulți, acasă, la Putna, locul în care, întotdeauna, vom putea trăi și simți autentic românește.” (Alex Cociorva)

„Pentru mine Serbarea de la Putna de anul acesta a însemnat o șansă la schimbare lăuntrică.

Chiar dacă momentul a fost scurt și evenimentele concise, am avut răgazul de a mă regăsi în rugăciune și de a elimina obiceiurile negative care îmi umbreau viața, de la oboseala cotidiană acumulată în oraș până la tristețea lumii secularizate și întoarse cu spatele la Dumnezeu.

Pot spune că cei 150 de ani comemorați au căpătat o altă dimensiune pe care o pot cunoaște doar cei care și-au plecat sufletul cu smerenie și recunoștință înaintea mormântului Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, o dimensiune a autenticității sufletului românesc pur.” (Mihail Georgescu)

„Pentru mine, Serbarea de la Putna a însemnat prilejul de a face parte din echipa de organizare, devenind totodată și participant al unui eveniment istoric.

Am învățat să ascult, să înțeleg și să am răbdare. Am împărtășit zâmbete și emoții, primind în schimb bucuria din ochii fiecărui om.

Aduc mulțumire întregului Comitet de Inițiativă pentru tot efortul care a stat la baza întregului eveniment.” (Teodora Popescu)

„Pentru mine, Putna reprezintă foarte mult. Este o oază de iubire și de bucurie sufletească. Serbarea ce s-a desfășurat în acest loc sfânt va rămâne mereu în sufletul meu. Zilele petrecute aici au fost binecuvântate, chiar dacă au trecut foarte repede și au fost încărcate în activități.

A fost o bucurie pe care este mai bine să o trăiești decât să o povestești.

Comuniunea a 500 de tineri, cu frământări și dor de frumos, care își doresc, pe cât pot, să schimbe ceva, în primul rând la ei, apoi în jurul lor, îți dă forța și încrederea că binele mai are o șansă și că Dumnezeu e viu în sufletul lor.” (Casiana Matei)

Publicitate