Despre a fi tânăr ortodox în contemporaneitate

2 februarie – Ziua Internațională a Tineretului Ortodox.

Întrucât suntem tineri care ne dorim să trăim în credință și să îndeplinim misiunea pe care Hristos ne-a lăsat-o, aceea de a fi „sarea pământului“ și „lumina lumii“, vă invităm să citiți câteva mărturii despre frumusețea și sensul pe care le-au descoperit studenții din ASCOR în Ortodoxie.

„În ziua de astăzi, ca și în trecut, a fi ortodox reprezintă o anumită provocare, însă lupta aceasta este atât de plăcută și împlinitoare, încât merită cu adevărat să fie dusă până la capăt, spre mântuire. Este o bucurie enormă când observ prieteni care devin curioși în ceea ce privește credința, dar mai ales când se apropie de Dumnezeu; astfel știu că Domnul lucrează prin oameni, că modul în care noi ne trăim viața, ca tineri ortodocși, poate fi chiar modul prin care un om Îl vede și Îl descoperă pe Dumnezeu. De multe ori, pe drumul vieții, ne putem simți pierduți, neștiind pe ce drum să mergem, însă eu am găsit cel mai dulce drum, un drum al luminii, cel al credinței ortodoxe, care este ancora ce mă ține să nu mă pierd prin valurile acestei vieți, dar este și stâlpul meu de susținere prin care am învățat că alături de Dumnezeu nu sunt niciodată singură, iar cu iubire și nădejde „toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte”. Toată această bucurie a trăirii întru Hristos este împărtășită alături de cei mai dragi oameni, tinerii din ASCOR, de care sufletul meu s-a atașat iremediabil, într-un timp foarte scurt. Toate clipele petrecute alături de colegii mei au reprezentat, de asemenea, și o apropiere față de Dumnezeu, tocmai prin această comuniune cu oameni calzi, prietenoși și iubitori de cele Sfinte. Îmi doresc ca aceste prietenii bineplăcute Domnului să fie unele trainice, care să ne apropie de mântuire și să ne bucurăm împreună de aceasta!” (Cristina B.)

„Dacă tinerețea e definită de bucurie, de iubirea față de tot ceea ce reflectă frumusețea din jurul nostru, atunci prin ortodoxie reușești să rămâi mereu tânăr. Pentru mine, a fi tânăr ortodox înseamnă a fi în miezul lucrurilor, a te implica și a răspândi binele în jur. Ortodoxia e asemenea unei lumini care ne ajută să vedem mai bine șansele care ne-au fost date de Dumnezeu și care ne îndeamnă mereu să privim mai des către cei de lângă noi. A trăi în ortodoxie înseamnă a simți neîncetat că viața are un scop și o finalitate care se prelungește în veșnicie. Punându-L pe Dumnezeu înaintea tuturor lucrurilor, ele au început să meargă firesc și să capete o însemnătate. Iar pentru că bucuria sporește atunci când e împărtășită, tinerii aleg să trăiască în cel mai plăcut mod: împreună, alături de Hristos și de alții asemenea lor. A fi singur înseamnă, de fapt, a te pierde. Aflându-mă în comuniune cu tinerii din ASCOR, dar și cu tinerii de pretutindeni care se regăsesc în aceleași valori, calea devine mai ușor de străbătut. Ortodoxia ne ajută să ne mai aducem aminte, din când în când, de frumosul din noi și din lume.” (Alina S.)

„Pentru mine, viața în ortodoxie a însemnat aflarea firescului, a sensului și a nădejdii că Dumnezeu este cu mine și că îmi poartă de grijă. Alături de ASCOR-iști, am putut să mă bucur de tinerețe într-un mod frumos, să cunosc oameni plini de har, să urc munți care să-mi copleșească inima și eu să rostesc: Mulțumesc ție, Doamne, că sunt!”

„A fi tânăr creştin-ortodox în contemporaneitate este un lucru deosebit de frumos și de cuprinzător. Este o simțire zilnică și o luptă continuă. Reprezintă urcușuri și coborâșuri pentru fiecare om în parte. Acest fapt înălțător nu are nevoie de introducere. În ortodoxie se produce o simbioză între teorie și practică, între dogme și obiceiuri. A noastră religie conține multe învățături. Avem la dispoziție o multitudine de surse din care putem învăța, citi, asculta cu inima și a pune în practică. În primul rând, există izvoare materiale, precum Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, istorioare cu tâlc, mărturisiri de credință, relatări despre minunile făcute de sfinți etc. În al doilea rând, părinții din fiecare biserică și mănăstire, precum și preotul duhovnic, sunt persoanele care ne pot învăța multe. În al treilea rând, chiar iubirea lui Hristos față de oameni este în sine cea mai mare învățătură. Totodată, acestea sunt printre puținele dovezi incontestabile ale existenței credinței ortodoxe.

Dumnezeu a lăsat omul liber, liber să aleagă, să discearnă, să caute, să creadă. Totuși, noi avem conștiință, ne-a înzestrat Dumnezeu cu ea. Acesta este folositoare pentru a discerne între bine și rău, este pentru ca Îngerul păzitor să ne dea gândul cel bun. Creștinul își începe și termină ziua cu rugăciuni; mărturisește păcatele regulat la Sfânta Taină a Spovedaniei și se împărtășește, cu binecuvântarea duhovnicului, cu Trupul și Sânge Domnului; participă duminica și în sfintele sărbători la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, precum și la Sfântul Maslu; își îndeplinește sarcinile zilnice fără mâhnire și cârtire; îi iubește pe cei din jurul lui fără a-i judeca și ajută precum poate pe aproapele său. Nicio zi nu o petrece fără a vorbi cu Dumnezeu. Căci altfel care ar mai fi scopul vieții noastre pe pământ? Mântuirea sufletului, a noastră, o omului păcătos, a ființei care trebuie să nu deznădăjduiască, să-i ceară Domnului îndurare, milă pentru sufletul său, având ca finalitate dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Consider că datoria creștinului este de a mărturisi credința indiferent de împrejurări și de urmări. Mai ales în zilele noastre când se fac în mod clar și voit „acuzații publice” la adresa creștinilor prin simplul fapt că ne închinăm sau că respectăm tradițiile. În plus, trebuie să reținem că Iisus Hristos este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 1-11).

Închei printr-un cuvânt încurajator care trebuie păstrat în minte și în suflet: „Nu deznădăjduiți, încredințați-vă fără tulburare voii Domnului și orice s-ar întâmpla, suportați-le pe toate întru Slava lui Dumnezeu, căci după iarnă urmează primăvară, după noapte – ziua, iar după furtună – liniștea” (Sfânta Împărăteasă Alexandra Feodorovna – „Grădina inimii”). Prin urmare, astăzi, 2 februarie, de Ziua Internațională a Tineretului Ortodox, vreau să cultiv în sufletul tânărului ortodox următoarea urare: să ne întărim în credință, să fim buni, să învingem frica prin credință, să fim fii ai luminii și creștini cu numele.” (Alexandra D.)

Publicitate